Ajută!
Primul scâncet, primul zâmbet şi prima strângere de mână. Prima oară când te priveşte în ochi şi îi simţi dragostea şi recunoştinţa pentru că eşti pur şi simplu acolo, lângă el, ca o lupoaică ocrotitoare. Eşti tu, şi te topeşti în ochii minunii pe care pe măsura ce timpul trece, te fericeşti că poţi să o strângi şi mai tare în braţe. Ţi-e frică să nu îl sufoci cu atâta dragoste şi ai vrea să fii tot timpul în preajma lui, e doar parte din tine…
Sunt mame pe lumea asta care nu vor avea niciodată aceste trăiri. Sunt copii care nu vor simţi dragostea sufocantă a părinţilor şi nu se vor bucura în fiecare zi de şi mai multă dragoste. E greu de crezut, dar sunt copii care nu vor avea cui să zică mama, sau tata vreodată.
Ajutaţi-i voi, să zică măcar mulţumesc. Să simtă recunoştinţă şi să aibă persoane cu care să îşi aducă aminte cu drag, persoane care să le ofere un impuls pentru a face ceva cu ei înşişi.
Cărţi, haine, donaţii, atenţie, cadouri şi gânduri bune avem cu toţii. Când simţim nevoia să împărtăşim, să o facem la cei care au atâta nevoie…
Case de copii:
Leave a response and help improve reader response. All your responses matter, so say whatever you want. But please refrain from spamming and shameless plugs, as well as excessive use of vulgar language.